Este greu de imaginat că, aproximativ acum un secol, femeile erau descurajate să meargă cu bicicleta.
Faptul că bicicletele erau tot mai disponibile le-a adus femeilor capacitatea de a se mișca și de a călători singure. Acest lucru, desigur, a amenințat hegemonia masculină.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, medicii au inventat o boală numită „fața de bicicletă”, pentru a descuraja femeile să meargă cu bicicleta.
Ce este „fața de bicicletă”?
Soluția a fost să le sperie pe femei, să le facă să creadă că mersul pe bicicletă le va face ochii bulbucați, iar obrajii ieșiți în afară din cauza efortului de a-și menține echilibrul. „Fața de bicicletă” era de obicei inroșită, dar uneori palidă, și părea întotdeauna obosită. Acestea erau considerate considerate trăsături feminine nedorite.
Articolele publicate își propuneau, de asemenea, să le facă pe femei să creadă că mersul excesiv pe bicicletă le face vulnerabile la boli.
Medicii au fost, de asemenea, îngrijorați că femeile care merg pe bicicletă erau prea atrăgătoare din punct de vedere sexual. Să mergi călare pe orice era văzut ca fiind prea masculin pentru orice femeie sau fată adevărată.
Când au început femeile să meargă cu bicicleta?
Mulți pasionați de ciclism nu au fost de acord cu existența unei boli numite „fața de bicicletă”. În schimb, ei au sugerat că activitatea fizică ar îmbunătăți sănătatea femeilor.
Ciclismul îi poate ajuta pe bicicliști să se simtă mai bine atât fizic, cât și emoțional. Ciclismul nu numai că le-ar întări pe femei,, ci le-ar putea face și mai încrezătoare în propriile lor abilități.
În aceste postere de la sfârșitul secolului al XIX-lea – de la Biblioteca Națională a Franței – femeile nu au, clar, „față de bicicletă”!
Traducere revizuită de Mihaela Hendres