Expoziție
Urbanizarea, turbulențele politice și turismul în masă reprezintă amenințări semnificative pentru monumentele și peisajele Europei. Clădiri vechi sunt demolate pentru a lăsa loc unora noi. Cartiere întregi fac loc construcției de cale ferată și linii de metrou sau altor dezvoltări urbane. Siturile turistice pot atrage așa de mulți oameni în fiecare an încât popularitatea lor devine mai mult dăunătoare decât benefică. În alte părți, cădirile monumentale sunt văzute drept simboluri ale opresiunii și devin țintele urii și protestelor.
Urbanizarea
Încă din perioada Revoluției Industriale de acum 200 de ani, zonele urbane s-au extins în fiecare țară europeană, în fiecare regiune și aproape fiecare oraș. Asigurarea locuințelor pentru populația europeană în creștere și infrastructura necesară pentru a o susține a schimbat profund aspectul și ordinea spațială a orașelor și a estompat hotarele dintre urban și rural.
Să ne gândim, de exemplu, la urbanizarea în Paris la mijlocul secolului al 19-lea. La acel moment, orașul era considerat supra-aglomerat și nesănătos. În 1853, la comanda lui Georges-Eugène Haussmann, Prefectul Senei, au început lucrări riguroase de renovare. Cartierele medievale din centrul orașului au fost demolate, făcând loc pentru bulevarde spațioase, piețe și parcuri.
Deși condițiile de trai s-au îmbunătățit ca urmare a modernizării, oamenii au criticat faptul că nu au fost conservate mai multe situri și străzi istorice. Ideile lui Haussmann au fost puse în practică în multe orașe, precum New York și Barcelona.
Klarakvarteren, sau Klara, este un cartier din secolul al 17-lea din Stockholm care a fost demolat masiv în anii 1950. În numele progresului, cartierul a suferit un proiect extensiv de renovare urbană, peste 450 de clădiri fiind demolate și multe case reconstruite.
Înainte de demolare, zona era caracterizată prin ateliere și magazine mici. După aceea, au fost în principal clădiri pentru birouri. Publicul larg, printre ei scriitori și jurnaliști, a condamnat cu tărie demolarea.
Schimbările care au avut loc în peisajul urban din Klara sunt ilustrate clar în aceste imagini care arată vederea dinspre Turnul Primăriei către nord-est. Fotografia autocromă a fost făcută în 1924 de Gustaf W. Cronquist. Fotografia mai nouă arată Klara în luna mai 2009.
Folosiți cursorul de mai jos pentru a compara imaginile cu Klara înainte și după renovarea sa.
Bisericile fortificate din Transilvania, România
Regiunea Transilvania din România are mai multe biserici fortificate și sate remarcabile din perioada saxonă care, în 1993, au fost desemnate Sit de patrimoniu mondial de UNESCO. Conservate încă din perioada de final a Evului Mediu, satele sunt dominate de bisericile lor fortificate care ilustrează o varietate de stiluri de construcție de la secolul al 13-lea la secolul al 16-lea.
Țesătura fizică a bisericilor fortificate este fragilă și acestea sunt în pericol de colaps structural și daune de mediu. Așa cum a remarcat istoricul de arte maghiar Zsombor Jékely, monumentele istorice care nu au comunități care să le susțină (în acest caz, saxonii care s-au stabilit în Transilvania în secolele 12-13 au dispărut în mare în anii 1980) sunt în special vulnerabile.
Patrimoniul artistic și arhitectural medieval bogat al acestor biserici este în pericol și are nevoie urgentă de protecție și conservare. Având acest lucru în vedere, un fond de urgență pentru patrimoniu a fost creat de către Ministerul Român de Cultură, în 2016 pentru a susține, salvgarda și conserva bisericile fortificate și alte monumente aflate în pericol.
Luptele pentru puterea politică
Clădirile care găzduiesc autoritățile politice devin adesea simboluri ale puterii și, prin urmare, pot deveni ținte ale urii, indiferent de calitatea ridicată a arhitecturii acestora. Oamenii revoltați le atacă sau le incendiază în semn de protest. Regimurile noi le distrug și le înlocuiesc cu arhitectură simbolică proprie.
Căderea Bastiliei a fost cea care a pornit Revoluția Franceză în după-amiaza zilei de 14 iulie 1789. Bastilia, o clădire medievală din Paris folosită ca închisoare politică, reprezenta autoritatea regală și a fost atacată de un grup mare care a distrus-o în mare parte.
Actuala Piață a Bastiliei ocupă cea mai mare parte din locația originală a Bastiliei. În 1989, Opera Bastilia a fost construită în piață pentru a comemora aniversarea bicentenară a căderii. Fosta clădire este evidențiată cu cărămidă în locația unde a fost înălțată cândva.
Palatul Republicii în centrul Berlinului a găzduit parlamentul Republicii Democrate Germane din 1976 până în 1990. Palatul a fost finalizat în 1976 și a inclus auditoriumul, galerii de artă și restaurante.
În 1990, Palatul a devenit vacant în urma reunificării germane iar în 2003 Bundestag a votat pentru demolarea sa. Această decizie a fost primită cu sentimente mixte de mulți ‘Ossi’, cum erau numiți în mod nostalgic cetățenii fostei Republici Democrate Germane.
Palatul a fost demolat între 2006 și 2008 pentru a face loc reconstruirii Palatului Berlin, fosta reședință a Kaiserului Wilhelm II care fusese demolată după al doilea război mondial.
Pericolele turismului
Turismul în masă a început spre sfârșitul anilor 1800 când agenția de turism Thomas Cook din Regatul Unit a lansat conceputul de excursii de grup la prețuri accesibile. Prin stabilirea de relații între operatorii de turism, companiile de transport și hoteluri, Cook a putut obține reduceri mari pentru serviciile de călătorii și le-a transmis clienților săi. Și astfel călătoritul a devenit accesibil pentru mai mulți oameni care au putut apoi să viziteze situri de patrimoniu cultural faimoase din Europa.
De-a lungul anilor, creșterea bunăstării (venituri mai mari, mai multe vacanțe) și scăderea cheltuielilor de călătorit (zboruri și cazare mai ieftine) au condus la ‘supraturism’ - punctul în care nevoile de turism devin nesustenabile sau chiar detrimentale pentru o anumită destinație, cauzând probleme precum daune fizice și de mediu, presiune asupra infrastructurilor și cheltuieli de trai crescute. Acest lucru a condus, după cum se știe, la neliniști sociale, proteste și rezistență împotriva turismului în unele orașe europene.
Unul dintre cele mai vizitate orașe din lume, Veneția, Italia, oferă o combinație unică de natură și cultură și a primit statutul de Sit al Patrimoniului Mondial. Numărul de locuitori este de 260.000 în timp ce numărul de vizitatori anuali este de 24 de milioane. În unele zile, centrul Veneției primește 60.000 de vizitatori. Inutil de menționat, aceste numere mari pun presiune pe infrastructura Veneției. O altă problemă este gentrificarea continuă: casele sunt vândute și convertite în hoteluri sau restaurante, ceea ce face ca Veneția să-și piardă caracterul intim.
În anii recenți, s-a cerut luarea de măsuri pentru prevenirea influxului de turiști din vasele de croazieră. În 2015, vasele de croazieră au fost interzise de la Canalul Giudecca, dar interdicția a durat doar trei luni înainte de a fi întoarsă de către Tribunalul Regional Administrativ.
Orașul vechi Dubrovnik, în Croația, este cunoscut și sub numele ‘Debarcaderul regelui’ din popularul serial fantezie Urzeala Tronurilor.
Faima orașului a fost bună pentru afaceri dar a provocat de asemenea și un flux constant de vizitatori. Anul trecut, mai mult de 1,2 milioane de oameni au vizitat portul mediteranean, care găzduiește doar 42.000 de localnici.
Campania recentă a conducerii orașului cu numele ‘Respectați orașul’ își propune să limiteze numărul de vizitatori zilnici și să planifice o dezvoltare mai sustenabilă a Dubrovnikului ca destinație turistică.
