Expoziție
Pentru deputații europeni, perspectiva reunificării Germaniei este o ocazie istorică de a depăși definitiv divizarea Europei. El permite stabilizarea echilibrelor politice, favorizează procesul de destindere și de pace, stimulează cooperarea dintre popoarele europene și consolidează democrația și pluralismul pe întreg continentul european. În timp ce Consiliul European se străduiește de-a lungul mai multor luni să redacteze o poziție comună a „Celor 12” despre „problema germană”, Parlamentul European insistă în numeroase rânduri asupra faptului că unificarea Germaniei trebuie să fie însoțită de consolidarea Europei comunitare și de o evoluție spre o uniune politică ce cuprinde toate aspectele care privesc politica externă și securitatea. În ianuarie 1990, președintele Comisiei Europene, Jacques Delors, declară în fața deputaților europeni că RDG este binevenită în Comunitatea Europeană dacă o va cere.
La 15 februarie 1990, Parlamentul European instituie o comisie temporară pentru a analiza impactul procesului de unificare al Germaniei asupra Comunității Europene. Numit raportor, deputatul britanic Alan John Donnelly definește cu rapiditate prioritățile și etapele de urmat. În strânsă colaborare cu Aliații, cele două State germane negociază direct detaliile politice, economice și financiare ale unificării și stabilesc data la care să ia loc efectiv: 3 octombrie 1990. În răstimp, adică timp de nouă luni, Comisia temporară pentru unificarea Germaniei este punctul central al activităților Parlamentului în domeniu.
Cei douăzeci de membri ai comisiei temporare - printre care trei foști miniștri de externe - se concentrează în primul rând pe modalitățile de unificare a Germaniei și pe posibilele consecințe asupra funcționării instituțiilor comunitare. Comisia ad hoc pentru unificarea Germaniei se întreabă în primul rând dacă va fi nevoie să se revizuiască tratatele europene. Ea se apleacă și asupra mizelor bugetare și financiare pentru Comunitatea Europeană legate de incorporarea RDG în RFG. În fine, comisia temporară acordă o atenție specială obligațiilor comerciale ale RDG și consecințelor unificării Germaniei asupra alianțelor militare. În cadrul lucrărilor sale, comisia temporară cere avizele comisiilor permanente ale Parlamentului. Astfel, va putea estima mai bine ce impact va avea unirea teritoriilor celor două Germanii asupra domeniilor de acțiune și a politicilor comune ale Comunității Europene.
În paralel, fără a mai aștepta rezultatele lucrărilor comisiei temporare, deputații europeni adoptă o nouă serie de rezoluții importante, în special în aprilie, iulie și octombrie 1990. Ei analizează răspunsul Comunității la unificarea Germaniei și implicațiile sale asupra procesului comunitar. În aceste texte, Parlamentul European estimează că o Germanie unită trebuie să contribuie la întărirea politică și economică a Comunității, să impulsioneze dezvoltarea economică, socială și ecologică a fostei RDG și a Comunității, dar și să constituie o legătură utilă între Comunitate și țările din Europa Centrală și de Est.
