Expoziție
Zidul Berlinului, simbol al divizării Europei, este construit de RDG în august 1961. Scopul său este de a bloca adevărata „hemoragie” a locuitorilor din Berlinul de Est care se îndreptau spre Vest. „Zidul rușinii”, după cum a fost numit atunci în Occident, este menit să izoleze ermetic cele două părți ale orașului. Zidul este conceput ca un dispozitiv militar, dotat cu puncte de observare, proiectoare și sârmă ghimpată. El întruchipează incapacitatea occidentalilor și a sovieticilor de a tranșa problema Berlinului și de a încheia al Doilea Război Mondial printr-un tratat de pace. Reacția Adunării Parlamentare Europene nu se lasă așteptată.
La 10 și 11 octombrie 1961, Comisia pentru afaceri politice a Adunării se întrunește în mod simbolic în Berlinul de Vest. Chiar dacă nu au cum să intervină direct pentru a opri construirea zidului, deputații doresc să demonstreze solidaritatea Comunității Europene cu populația Berlinului. Președintele Adunării, Hans Furler, face, pe loc, o declarație despre situația Berlinului, proclamat drept „simbol al Europei libere”. După o săptămână, Adunarea consacră situației din Berlin o dezbatere publică în ședință plenară. În cadrul ei, toți cei care iau cuvântul protestează în unanimitate împotriva construirii zidului și denunță regimul din Germania de Est pentru atacurile sale împotriva libertății.
Walter Hallstein, prezent pe atunci la dezbateri în calitate de președinte al Comisiei Comunității Economice Europene, a sprijinit și el eforturile Adunării Parlamentare Europene de a condamna evenimentele din Berlinul de Est.
