Pe lângă plopii fără soț

Pe verticală, în alb-negru este ilustrat poemul eminescian, „Pe lângă plopii fără soț”. În plan inferior sunt desenați stilizat nouă copaci subțiri cu coroane conice. Deasupra lor, pe un fundal tăiat de linii vibrate, tremurate și subițiri este conturată o fereastră hașurată puternic. Prin aceasta, dincolo de un brâu decorativ de feronerie se zărește silueta nud, din spate a unei femei. Reflexia c…